bavardáj s.n. (psih.) Hiperactivitate verbală, lipsită de consistență în ce privește conținutul de idei și informații; vorbărie, flecăreală, trăncăneală. • /<fr. bavardage.

bavárd, –ă adj. (despre oameni) 1 Care este vorbăreț, limbut. 2 Care este indiscret. • pl. –zi, –de. /<fr. bavard.