Țipă salvările și mașinile în drum spre cimitir. Orașe sub asediu. Bacovia fără ficțiune. Frunze care cad ca niște ghiulele pe covoare ale morții. Dispoziția melancolică inerentă acestui anotimp nu mai face parte din ritualul romanticului care ar mai vrea să prelungească vara și să fugă de iarna care e pe aproape. Dispoziția nevrozei și a anxietății și doar anotimpul morții cu saloane de spital pline sunt singurele constante. Nimic de negociat. Niciun alint romantic, nici poezii, nici muzici…. Bate la ușă apocalipsa.