traducere: Corneliu Albu

”Nu pogorâți încetișor în blânda noapte,
Timpuri străvechi să ardă cu jerbe de scântei

La-nsângerat apus de soare

Fiți furioși ca marea-nvolburată:

Lumina zace moartă!
Toți înțelepții știu către sfârșitul lor
Că înserarea e ce va să vină

Vorba nu le-a fost tunet să răsune:
Nu pogorâți încetișor în blânda noapte!
Pe cel din urma val călăritori

Și drepții plîng scînteietoarele lor fapte

Dansând înlănțuite-n golfuri de smarald

Înfuriații ca marea

Cîând lumina zace moartă!
Sălbatecii din triburi prins-au raza-n zbor spre soare

Într-un târziu au plîns-o pe drumul privegherii

Nu pogorâți încetișor în blânda noapte!

Groparilor, când va veni sorocul,

Lumină orbitoare veți vedea

Iar veseli ochii orbi vor străluci

Ca meteorii în cădere

Fiți furioși ca marea-nvolburată:

Lumina zace moartă!

Din tristele înalturi, Tată, te implor
Mă blestemă cu lacrimi sfinte și fierbinți,
Să nu pogor încetișor în blânda noapte,

Fiți furioși ca marea-nvolburată:

Lumina zace moartă!”