Încă o vineri repetitivă. Holuri dinamice, băieței și fetițe care încearcă să iasă din crisalidă, doi proprietari ai aceleiași bănci desfigurați de lipsa de somn, un brad ostracizat într-un colț aurit de culoarea ornamentelor. Mai târziu, nici Otto cel din filmul românesc nu prezintă un interes general. În ultima bancă, asemenea unui bătrânel, cineva și-a așezat ochelarii peste mască și a căutat, a tot căutat, până la ultimul fir al ghemului descâlcit. La sfârșit, a strigat ceva nu neapărat victorios, a salutat și a ieșit cu pași drăgălași spre pauza binemeritată. În alt univers, ochii sunt captivați de pungi de cadouri crăciunistice. S-a oferit drept cadou o cană cu figura celui care a dăruit-o. Poza monocromă, stingheră în marea de alb de pe recipientul generos va fi un semn al prieteniei sau se va sparge la primul impuls nervos. Incertă soartă, biată cană! Despre Ioni și alte zambile, numai gânduri bune, ca de la Caesar la Brutus!