„Am numărat anii mei și am descoperit că am mult mai puțin timp de trăit decât am trăit până acum.
Mă simt precum acel copil care a câștigat o pungă de bomboane și pe primele le-a mâncat fără oprire, dar când și-a dat seama că i-au mai rămas atât de puține, a început să le savureze cu calm.
În fond, nu mai am timp pentru ședințele interminabile unde se discută de statute, de reguli, de proceduri și norme interne, știind că nu va ieși nimic…
În fond, nu mai am timp să suport persoane absurde, care în ciuda vârstei anagrafice, nu au crescut încă.
În fond, nu mai am timp să negociez cu mediocritatea. Nu vreau să mă aflu la întâlniri unde se expun persoane supradimensionate de egoul lor.
Nu îi tolerez pe manipulatori și pe oportuniști. Mă deranjează invidioșii care încearcă să-i discrediteze pe cei mai pricepuți, pentru a le lua locul, imita talentul și fura succesele.
Urăsc, dacă mi se întâmplă să văd, defectele care generează lupta pentru un post important.
Persoanele nu discută conținutul, abia dacă citesc titlurile.
Timpul meu este prea redus pentru a discuta titlurile.
Vreau esența, sufletul meu se grăbește…
Nu mai am prea multe bomboane în pungă…
Vreau să trăiesc alături de oameni plini de umanitate, de multă umanitate.
Care știu să surâdă în față propriilor erori.
Care nu se umflă de succese.
care nu se consideră aleși, cu mult înainte de a fi.
Care nu renunță în fața propriilor responsabilități.
Care apară demnitatea umană și care își doresc să fie numai de partea cinstei și a adevărului.
Important este că prin ceea ce faci, viața să merite cu adevărat să fie trăită.
Vreau să mă înconjor de oameni care știu să ajungă la inima celorlalți oameni…
Oameni pe care durele lovituri ale vieții i-au învățat cum să crească cu subtile atingeri ale sufletului.
Da… mă grăbesc… să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea mi-o poate dărui.
Vreau să nu risipesc niciuna dintre bomboanele care mi-au rămas…
Sunt sigur că vor fi mult mai savuroase de cele pe care le-am mâncat până acum.
Obiectivul meu este de a ajunge mulțumit în sfântă pace cu ai mei și cu propria conștiință. Sper că și tu o știi, pentru că, într-un mod sau altul, oricum vei ajunge…”