Un drum

Mă aşez în faţa hârtiei albe ca înaintea unui drum lung.

Îmi iau merinde, licori miraculoase,

Răstorn din desagă  toate cuvintele folosite,

Controlez presiunea gândurilor pe centimetru de piele,

Evacuez urile cele mai proaspete,

Mă uit fix la poziţia soarelui,

Respir  aerul din spatele perdelelor,

Mă emoţionez când aud vocea străzii.

Şi apoi plec…

Cu tot cu bagaje şi egouri, cu măşti şi decoruri.

Drumul e cum vrea el.

Eu merg printre cărările hârtiei şi ascult de vocea pădurii tăiate să fie hârtia mea.

Unii copii scriu

Unii copii scriu.

Scriu frumos, deștept, curajos, obraznic.

Și vor să miște munții din loc.

Vor să adune toată energia lumii în mâinile și mințile lor.

Vor să facă poteci pe unde merg.

Vor să coloreze lumea în tonuri personale.

Copiii scriu uneori, în clipe geniale.

Cei bătrâni sunt prea ocupați să dea sfaturi,

Să pună sub lupă greșeli ireverențioase,

Să dea note de care nu îi pasă nimănui.

Din când în când, copii și bătrâni formează niște jumătăți imperfecte ale unui întreg scriitoricesc.

Dar, uneori, copii și bătrâni pot sta alături pe aceeași margine a unui curcubeu.

Vreau să te citesc, copile!

Loredana Stan