James Salter este un scriitor clasic al literaturii americane, născut în 1925, autor a șase romane, care au început a fi traduse la noi, la editura Humanitas, abia în 2019. Romanul ”Un joc și o desfătare” (”A Sport and a Pastime”) a apărut în America în 1967, iar la noi în țară a fost publicat în 2022, în traducerea Justinei Bandol. Scriitorul a murit în 2015, lăsând culturii universale o operă bogată care a cuprins povestiri, articole, eseuri despre literatură, dar și scenarii ale unor filme de mare notorietate. Cărțile sale sunt traduse în peste 20 de țări.

Originalitatea scriitorului este dată de modul în care preia teme consacrate și le reinterpretează, inovând la nivelul limbajului artistic. Două aspecte pot stârni la prima vedere interesul asupra cărții: imaginea de pe copertă și informația privitoare la caracterul erotic al scriiturii, la descrierea frustă a scenelor de iubire. Aceste aspecte, deși pot determina cititorul să eticheteze superficial romanul drept unul sentimental și pornografic, ele anticipează noutatea operei, atât la nivelul formulei narative, cât și la nivelul limbajului. Imaginea de pe copertă care înfățișează din spate, misterios, doi îndrăgostiți anunță tema iubirii, dar anticipează privirea mediată, mijlocită de către un narator subiectiv, transformat în personaj reflector, prin intermediul căruia cititorul află indirect despre povestea de dragoste dintre Phillip Dean și Anne-Marie Costallat. Așa cum cititorul nu poate vedea direct chipurile cuplului de pe coperta cărții, tot astfel el nu are acces decât la povestea spusă de naratorul enigmatic, necreditabil, neindividualizat prin nume.

Romanul se deschide cu un citat din Coran: ”Să știți că viața de acum nu este decât un joc, o desfătare, o găteală fără rost…” care are valoarea unui motto și oferă posibile sugestii de interpretare a titlului, accentuând rolul iubirii pasionale, seducătoare, senzuale și dimensiunea concupiscentă a omului. Cartea poate fi o pledoarie pentru iubirea trăită plenar, corporal, pierzându-se din vedere dimensiunea spirituală a dragostei.

Cartea descrie povestea de dragoste carnală, senzuală, dintre Phillip Dean, un tânăr american rafinat, educat în medii elitiste, un hedonist desprins parcă din ”La dolce vita” sau din ”Marele Gatsby” și Anne-Marie Costallat, ”ieșită direct din Jean Genet”, care pare mai tânără de 18 ani, de o condiție socială precară, frumoasă, jovială, întruchipând imaginea vieții înșeși.

Naratorul, prietenul lui Phillip Dean, își asumă condiția de ”agent dublu”, fiind de o parte sau alta a adevărului sau confundând perspectivele, unele părți ale poveștii de iubirii fiind văzute de acesta, descoperite, visate, astfel că echivocul dintre planul real și imaginar este o dominantă a cărții, care oferă modernitate creației, cititorul căutând argumente pentru încadrarea evenimentelor în unul dintre cele două universuri.

Avertismentul adresat cititorului la pagina 17 pune sub semnul întrebării ”adevărul” celor povestite, naratorul pledând pentru pasiune care trebuie să existe în lume:

”Nimic din toate acestea nu e adevărat.[…] Nu aștern pe hârtie decât detalii care au pătruns în mine, așchii care au reușit să-mi despice carnea. E povestea unor lucruri care n-au existat niciodată, deși chiar și cel mai mic dubiu asupra lor, cea mai măruntă posibilitate a îndoielii, cufundă totul în întuneric. Nu vreau decât ca oricine le citește să fie la fel de resemnat ca mine.”

Imaginea inițială a lui Phillip Dean trădează simpatia naratorului față de acesta. Tânărul prezentat drept un ”exemplar arătos”, care călătorise de multe ori prin Spania, născut săgetător, ”dintr-un semn foarte bun” are toate trăsăturile unui cuceritor: ”Dean are buze mici și drepte, ochi depărtați, inteligenți. Păr uscat de căldura verii. Mă duce cu gândul la eroi de școală, băieți din Est, șefi de gașcă, fundași la fotbal zvelți ca niște fete.” Naratorul, devenindu-i lui Dean un fel de ghid spiritual, arătându-i acestuia Franța autentică, satele liniștite, orașele mici și splendide, restaurantele, cafenelele, toposurile pline de romantism și care trezesc toate simțurile, admiră și invidiază în același timp la tânărul său companion vitalismul, spiritul de frondă, experiențele autentice ale vieții: ”Dacă aș fi boboc, l-aș fi luat de model – rebelul care aș fi putut și eu să devin dacă aș fi avut curaj. Numai că eu am făcut totul cum se cuvenea. Am avut note bune, mi-am păstrat cu grijă cărțile, m-am îmbrăcat potrivit. Acum, uitându-mă la el, devin convins de tot ce am ratat. Sunt invidios. Viața lui pare cumva mai adevărată decât a mea, mai puternică, capabilă chiar s-o atragă pe a mea ca gravitația unei stele întunecate.”

Portretul tinerei Anne-Marie, față de care Dean simte de la început o puternică pasiune, se întregește prin detaliile fizice, dar și prin reacțiile pe care le stârnește în narator și în cel îndrăgostit de ea:”Anne-Marie Costallat, născută pe 8 octombrie 1944. Eu tocmai intram la liceu și mă masturbam de două ori pe zi, îndoindu-mă de mijloc ca o frunză moartă, când ea se năștea pe un pat de violete, cum ne spune – toate mamele din Franța le spun asta copiilor. Dean încearcă să-i ofere niște vin. Non, spune ea, merci. Nu-i face bine. Are obrajii puțin împurpurați de frig, dar, cu cât te apropii mai mult de ea, cu atât se dovedește mai minunată. Optsprezece ani, cred! Pare și mai tânără. Mă sperie, firește. […] A mâncat ca un hamal, aplecată peste farfurie și luând mult în furculiță. A terminat toată pâinea. […] Ea vorbește engleză, dar e greu de înțeles ce spune și foarte haios. Zâmbește când noi râdem – un zâmbet timid, prietenos.[…] Dean se întinde alături. Adevărata Franță, se gândește. Adevărata Franță. E pierdut în ea, în mirosul așternuturilor înseși.”

Tema călătoriei, condiția personajului aventurier, care are mania evadărilor în spații noi apropie cartea aceasta de literatura generației beat, mai ales de romanul ”Pe drum” al lui Jack Kerouac. Cartea lui Kerouac prezintă America profundă, cu imaginea autostrăzilor nesfârșite și a personajelor rebele, romanul apărut 10 ani mai târziu, ”Un joc și o desfătare” impune imaginea unei Franțe postbelice, seducătoare, descrise sinestezic:

”-Îți spun eu ce e grozav în țara asta, spune el dintr-o dată. Aerul. Totul miroase bine.”

Descrierile sunt realizate nu din perspectiva unui estet, stilul cinematografic, telegrafic, alert, cu propoziții scurte evocă privirea grăbită a călător care nu vrea să uite nimic și înregistrează imaginile cu toate simțurile:”Orașul acesta albastru, indolent. Pisicile. Cerul palid. Cerul gol al dimineții, pur și uscat. Străzile adânci, despicate. Intrările înguste înconjurate de case, mirosul slab, de putreziciune dinăuntru, coji de portocală zăcând la colțuri. Pietrele inegale din bordură, cu marginile tocite. Un oraș de doctori, toți au case mari. Cousson, Proby, Gilot. Chiar și străzile se numesc după ei. Pasaje prin zidul roman.”

Cei doi îndrăgostiți își consumă iubirea călătorind prin această Franță autentică, lipsită de clișee, descoperind lumea și descoperindu-se pe sine: ”În piață sunt parcate mașini; păsările fac ultimul zbor înainte de întuneric. Iau cina la hotel. E aglomerație. Ea e infinit de afectuoasă, și asta se vede în cele mai mici gesturi, în zâmbete. Masa se transformă de la sine într-o ocazie, într-un amestec lent de sentimente, întrerupt de sosirea farfuriilor. Discută despre trecut, amintindu-și locuri, dificultăți, bucurii.[…]Ea așteaptă. El vine după ce plătește, și ies împreună pe stradă. Eu rămân singur la masă – întotdeauna îmi imaginez asta – , uitându-mă după ei cum își fac loc prin salonul cu cupolă, printre vitrinele luminate. și cum în cele din urmă pleacă. Amanți necunoscuți. Dispar în adâncul orașului. N-am să-i mai văd niciodată.”

Limbajul dezinhibat, frust, cu termeni din câmpul semantic al anatomiei umane impune la vremea apariției cărții lui Salter o schimbare de paradigmă a romanului american, supralicitându-se tema sexualității (deși acest realism erotic fusese întâlnit și în jurnalele lui Anais Nin sau romanele lui Henry Miller) care nu e gratuită, nu presupune simplă mecanică biologică, ci o privire nostalgică, lirică asupra iubirii și un substitut al comunicării verbale.

Romanul ”Un joc și o desfătare” (”A Sport and a Pastime”) este o carte actuală, propunând o lectură dinamică adecvată unui cititor contemporan lipsit de prejudecăți și de pudibonderii.

prof. Loredana Stan