„poziția incomodă din care ne rugăm”- Virgil Mazilescu

boabe de mei risipite ici și colo: vulpea

furișându-se prin bălării

iată după unii imaginea simplității.

tu ce crezi? încurcăturile plânsul la trompetă fruntea

sprijinită în palme

toate astea vor veni mult mai târziu. și atunci când

vor începe să vină

nu se vor mai sfârși niciodată. nuuuuuuu. niciodată.

ca soarele negru al melancoliei? ca soarele negru al melancoliei.

Acest articol a fost publicat în POEZIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.