prof. Paul Cernat:

„ «Cașismul» (folosirea inutilă și aberantă a lui „ca și” în orice contexte: v. „ca și om” sau „ca și intelectual”) vine, se știe, din oroarea de cacofonii, prin care unii înțeleg de fapt „cacafonii.” Vrînd să evite, de pildă, cacofonii cinstite („ca carte”) s-a ajuns la barbarisme fandosite („ca și carte”), și-ul fiind un fel de distanță septică față de orice, o marcă a vorbirii dezinfectate. Și, iac-așa, teama unora de a nu călca în rahatul lingvistic a dus la călcatul în gropi. Cînd te gîndești că Eminescu ajunsese celebru în timpul vieții ca maestru al cacofoniilor, exasperîndu-l pe Titus Livius Maiorescu. Însă „cașismul” a devenit și o formă, înduioșătoare, de elevație aspirațională. Ieri, în tramvaiul 32, niște amărîți vorbeau despre stagiul lor la închisoare străduindu-se să pară, vorba poetului, cu o treaptă mai domni: „ca timp, vreau să zic ca și timp…” Halal aspirațional, mi-am spus în sinea mea. Zisese mai bine omul prima oară. Mai cinstit.”

sursa