“Nu vedeți reţelele de socializare ca pe un fel de a face faţă dezastrului, o formă de a ignora adevărul & realitatea, un fel de medicament în faţa acestei angoase?

Richard FLANAGAN: Cred că da. Au un nume bizar: se numesc reţele de socializare, dar sînt contrariul, despre cum să eviţi să fii în preajma oamenilor. Oamenii sînt dificili, haotici, confuzi şi perturbatori, iar reţelele de socializare permit o abordare mai evitantă. Cînd oamenii te enervează sau te deranjează, îi elimini. Dar cu familia nu poţi face asta decît dacă eşti un anumit fel de persoană. Majoritatea dintre noi enervează alţi oameni şi sînt enervaţi de alţii, dar găsim moduri de a convieţui şi, convieţuind, descoperim sentimente profunde de afecţiune, sens, scop şi altele. Face parte dintr-o retragere generală către o societate din ce în ce mai individualizată care ne face rău.

Sartre a scris că „iadul sînt ceilalţi“, dar problema este că „sînt şi raiul“. Şi, din păcate, nu poţi avea rai fără iad. Reţelele de socializare încearcă să pretindă că poţi evita iadul eliminînd oamenii, dar nu poţi. La un moment dat trebuie să ieşi afară şi să te întîlneşti cu alţi oameni. Aşa descoperi cine eşti şi ce înseamnă viaţa. Eu cred că a devenit şi un fel de muzică gregoriană, ceva în care am atras oamenii ca să îşi amorţească minţile pe măsură ce lumea a devenit din ce în ce mai uimitoare şi s-a retras în comentariile de pe reţelele de socializare.

M-a atras şi felul în care oamenii sînt încurajaţi să atingă succesul individual, iar acum vieţile sînt evaluate în funcţie de eşec şi succes. Mi se pare că este un mod foarte distrugător de a-ţi vedea existenţa de om. Încă mai vezi oameni care sînt desconsideraţi pentru că şi-au trăit viaţa alături de alţi oameni, făcînd activităţi alături de alţi oameni. Material, nu au prea multe, dar par să aibă vieţi mai bogate, mai bune, cu un anumit nivel de înţelepciune.” sursa: Facebook MARIUS CHIVU