„Cine e Moromete – un tată violent sau un om lucid și echilibrat? Imaginea ultimă a personajului integrează totul, inclusiv brutalitatea oribilă la care Moromete a fost adus, dar nu redus. Moromete stă între putere și devastare. Schimbarea firii se produce sub presiunea unei mari lovituri.

Personajul este condamnat la o starea ascetică, la un exercițiu de smerenie, parcă e deposedat de plăcerea de a vorbi, iar el, mai mult mort decât viu, capătă o condiție spectrală – ceilalți nu-l mai văd și nu-l mai aud. Personajul capătă textura unui erou pliat ca la carte pe textura unei tragedii. Brutalitatea este dimensiunea neconvenabilă a personajului, iar naratorul ne împinge să acceptăm ceea ce nu e de acceptat.”

prof. Andreea Ghiță