1.Există o artă de a face și de a primi urări. Răspunsurile acelea simple, dintr-un cuvânt sau două, par lipsite de energie sau invers proporționale cu efortul depus de a te gândi la cineva. E o disproporție, o dragoste cu sila, e un bine necerut, deci inutil. Există și răspunsuri pompoase, făcute de alții și însușite semeț (dar acestea nu au relevanță aici).

2.Există și scriitori plini de ei, de opera cărora nu te poți atinge nici măcar cu un cuvânt. Cărțile dumnealor sunt pline de simboluri și tu, biet cititor ignar, sărman nescriitor, nu ești capabil să înțelegi „ce a vrut să spună autorul.”

concluzie: Primim lecții mereu și nu ne învățăm minte niciodată.