Vorbea cineva despre „plăcerea de a cunoaște de dragul cunoașterii”. Oare cei care folosesc aiurea limba română, amestecând-o cu engleza, confundând sau inventând sensuri, după cum li se pare că sună mai bine, și spun „energetic” și „cinematic” „what a f….” (chiar și la radio și tv) ce plăceri au?