Într-o discuţie auzită întâmplător, cineva prezenta pe altcineva într-o lumină nesatisfăcătoare, trăgând concluzia: „e poet”. Pentru vulg, a fi poet e o alegere care îl situează pe cel în cauză, pe cel „defect”, în lumea celor demni de compasiune, pentru că nu este realist, pragmatic, nu se încadrează într-o normă. E foarte des întâlnită această percepție, care a mai fost semnalată în acest spațiu, în alte epoci. Preferați poeții celor care știu formule și replici corecte!