(NE)LINIŞTE

Uneori nu pot să privesc oamenii calmi.

Moliciunea gesturilor și privirea vâscoasă

Îmi dau peste cap bioritmul de om mereu neliniștit.

Tăcerea străvezie din jurul celor liniștiți

E ca dintr-o pictură pe care nu ai timp să o simți

În cea mai aglomerată intersecție din lume.

În câmpia cu prea mulți pescăruși

Azi nu e loc pentru liniște,

Se sfârșește concertul păcii pe care nu o vrea nimeni.

LOREDANA STAN

Loredana Stan este profesoară de limba și literatura română.

Acest articol a fost publicat în POEZIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.