A venit vremea bilanțului, întrebând unele clase (a X-a și a XI-a filologie, a X-a mate-informatică) ce amintiri păstrează din acest an școlar, ce lucruri bune și mai puțin bune s-au întâmplat, cum au fost orele de română, ce nu a mers, ce a plăcut. Vorbind față în față cu ei, nu au avut curajul să reproșeze ceva anume.

Informaticienii de clasa a X-a au apreciat atmosfera degajată de la oră (uneori prea degajată, s-ar putea spune) videoclipurile și filmele prezentate care au venit în sprijinul predării, testele tip bacalaureat care au vizat scriitori studiați, că nu s-a dictat papagalicește. Nu le-a plăcut programa de clasa a X-a, ar vrea să fie introduși autori contemporani. Unul a spus că ar fi vrut să li se dicteze o caracterizare a personajului. Și-au amintit cum au realizat planșe cu momentele subiectului în nuvela „Moara cu noroc”, glumițe cu strănuturi, alte copilării și un ajutor în recuperarea unei kendama buclucașe. Numărul de trei ore pe săptămână li se pare perfect, așa ar vrea să aibă și la materiile de profil. O elevă a adăugat că le-a plăcut că au fost puși să prezinte cărți (sigur că nu pentru toți a fost o plăcere).

Elevii de clasa a X-a filologie au apreciat că au studiat la cursul opțional autori noi, contemporani, de exemplu, Ioana Nicolaie, că au scris texte argumentative, recenzii și au redactat știri pornind de la un text literar, că au vizionat filme de pe platforma „Ora de cinema”. Unora nu le-a plăcut romanul „Ion” și nici „Fântâna dintre plopi”. O viitoare scriitoare și-a reproșat că nu a ajuns la Cercul de lectură.

Rememorând în câteva imagini, relația cu elevii de clasa a XI-a, aceștia s-au declarat încântați de cele trei excursii făcute (două la București și una la Constanța), de atmosfera din autocar, că s-au creat legături profunde. Le-au plăcut în mod special piesele de teatru văzute (pentru unii a fost prima oară când au călcat într-un teatru). Fiind generația care a început liceul în pandemie, când au studiat în online, umaniștii de clasa a XI-a au simțit că anul acesta s-au apropiat cu adevărat. Nu au menționat despre vizita la Târgul „Gaudeamus”, dar au definit anul acesta ca unul al liniștii dinaintea furtunii.

O fustă albastră fluturând la malul mării, pe fundalul unui cer ca pictat de o mână dumnezeiască, bucuria scufundării tălpilor în apa rece, organizarea mulțimii haotice pentru a imortaliza clipa, dansul extatic al unui băiat cuceritor în autocarul incapabil să cuprindă atâta fericire, eliberarea de povara unei discuții dureroase, încălțările ultramoderne pășind în încăperile Palatului Parlamentului, reproșurile „aveți ceva cu mine”, telefoane care captează priviri ca într-un ritual mistic, atitudinea de „Je m’en fiche” în momente de tensiune maximă, sunt amintirile unui trecător prin viețile acestor adolescenți visători sau nu.