Zice o doamnă care e prezentă în podcasturi zilele acestea că nu știe câți bani are, că nu o preocupă acest subiect. Știe că toate afacerile îi sunt profitabile și privește oamenii cum sunt ei reali, adică fără bani. Relaxată perspectivă, în ton cu lucrările de dezvoltare personală fără de care nu se mai poate respira.

În rest, trăim într-o lume „în care oamenii sunt hrăniți cu citate, nu cu cărți”, de aici incapacitatea unora de a spune sau scrie povești. În citate nu sunt povești, sunt așa-zise îndemnuri motivaționale, sunt bucăți pe care le apreciază vulgul obișnuit să privească maximum 20 de secunde pe o pagină.