Toamna venise cândva, ca o femeie năzuroasă,

Nu fusese un eveniment marcant,

Cântaseră două trompete și câteva frunze căzuseră pentru impresia artistică.

În parc toți copiii porniseră deja în alai spre anotimpul universal,

Bunicile nostalgizau după havuzurile tinereții.

Era o vară-toamnă

Și nimănui nu-i păsa decât de valurile mării și de nisipul din clepsidre.