O fată frumoasă

Ne spune că zâmbește pentru că e fericită.

Nu dezbatem motivul beatitudinii,

O privim ca pe o analiză literară,

Ne gândim câte călătorii inițiatice a făcut

Asemenea lui Harap Alb,

Îi admirăm roșul obrajilor

Și o luăm de la capăt cu lupta dintre bine și rău.

Două basme merg paralel pe drumuri presărate cu

flori, pietre nestemate sau glod.

Fata rămâne în povestea sa.

Noi nu mai știm cum e finalul,

Ceva cu nunți, iubiri și „au trăit fericiți”.