E ziua ta.

Florile roșii purtate pe brațele mele

Mă ridică pe drumul spre tine.

Voci vesele mă invidiază pentru frumusețea

Pe care o voi preda mai departe.

Luminile în care ți se aprind visurile

te fac o regină sfioasă, umblând printre suflete.

Ți se spun vorbe de bine,

E inflație de urări și de zâmbete.

În colțul acesta de lume, în toamna de afară

s-a făcut dintr-o dată o primăvară de optsprezece ani.

Ad multos annos! șopteșc toate frunzele anotimpului

în care balanțele sunt la ele acasă.