glossa mea

dacă nu te încadrezi în tiparul de fericire al celorlalți, mergi mai departe fluierând. prefă-te că ai văzut ceva murdar și ocolește grămada amușinată de muște.  nu asculta compătimirile, oricum nu te cunoaște nimeni ca mama ta sau ca bărbatul pe care îl mângâi în fiecare zi. nu fi serios, nu-ți arăta ridurile de pe frunte. lumea te vrea fericit. râzi, zâmbește drăgăstos și fă pe prostul atunci când lucrurile par de nerezolvat. nu o să încerce nimeni să îți fie mai bine, de ce te-ai chinui să înțelegi desfășurarea lucrurilor într-un anume fel? vorbește despre vreme, încheie fiecare convorbire cu „vorbim” și cu „doamne, ajută!”. nu folosi neologisme. fii colorat în limbaj, atât cât trebuie pentru un om de lume. pune-ți ia, ia șalul, atârnă-ți pufuri și paiete pe tine și mergi atent, din spate poate oricând să apară un om care te iubește atât de mult, încât te face să visezi monștri și păduri cu vrăjitoare.

Acest articol a fost publicat în ale vieții, CHESTII. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.