A murit o Poetă.

Am auzit mai multe despre ea în interviurile lui Marius Chivu, din cadrul emisiunii radio „All can you read”.

În jurnalul meu din 2018, îmi notam câteva lucruri despre biografia sa atipică: studii începute de Medicină, absolvind Psihologia; educația prin boală, cum spunea chiar ea, având niște diagnostice crunte (nevroză infantilă, tuberculoză, cancer la sân, hepatită C). În 1977, declara la o întâlnire a scriitorilor că suntem un popor de lași sau de oportuniști, fiind cunoscuți în străinătate prin cutremure și inundații. Nu-și condamna tatăl pentru că toată viață o lovise. Îi plăcea să danseze. A fost complexată din cauză că nu avea studii filologice. Nu credea în rezistența prin literatură. Considera că „poezia salvează tot sau nu salvează nimic.” Volumele sale de Opere Complete (800 de pagini) se numesc „Subpoezie”.

Marius Chivu povestește pe Facebook despre textul „Angela” publicat în revista Elle, istoria fotografiei poetei „la bustul gol pentru ediția de Opere complete care avea să apară la Editura Charmides”:

„Ce legătură are mastectomia cu poezia, vă întrebaţi. Ei bine, chiar are. Iată cum.

Angela Marinescu este cea mai importantă poetă română pe care (încă) n-aţi citit-o. Poate nici măcar n-aţi auzit de ea. Însă versurile ei te lovesc în moalele capului (sau direct în stomac), iar fără cărţile sale, poezia scrisă de tinerele poete din anii 2000 încoace ar fi arătat complet altfel. Angela, cum îi spun cei care o cunosc, a scris versuri precum acestea: „sînt o nebună lipită cu spermă de singurătate şi boală”, „am fost şi voi fi mereu / o handicapată prăbuşită între / literele unor cuvinte obscene” sau „politic vorbind sînt obsedată sexual / îmi dă mîna sînt bătrînă”.

un interviu cu poeta Angela Marinescu: