o zi obișnuită de luni

Ora 13. Oboseală și agitație adolescentină recurentă. Gânduri razante că, într-un fel, ora se va sfârși curând. Ei văd teancul de foi din mâinile tale și încep rugile aferente: că e mai bună o lucrare după minivacanța- punte de Ziua Națională, „vă rog, vă rog”, zice o voce juvenilă și serenă. Tu răspunzi că nu sunt decât niște rebusuri. „Îmi amintesc de bunica, și ea completează ”, te privește ingenuu un chip care răspunde la un prenume italian devenit celebru datorită unui fotbalist român. Tu explici că ai mai auzit comparațiile cu bunica și nu te coafează deloc, explici puțin, dar degeaba, ei sunt la vârsta nemuririi, pare că nu vor îmbătrâni niciodată, apoi, vorba Liei Bugnar: „strănuți și ai ajuns la 60 de ani”. Se răsuflă ușurat. Conflictul dintre generații rămâne pe altă dată, se amână sine qua non, că lor le place mult latina🤣. Se împart foile cu textele salvatoare de către șturlubaticii și cunoscuții crai ai oricărui punct cardinal vor ei (chiar și răsărit ). Haos marcă înregistrată și curiozitate cât cuprinde, căci unele fete conștiincioase încep deja să caute prin caiete răspunsurile definițiilor magice. Se începe completarea rebusurilor. Răspund deștept. Pare că prenumele lui Inocențiu Micu-Klein e răspunsul tuturor definițiilor, dar el nu se regăsește pe aceste foi chinuit redactate. Ți se spune că un 7 magic nu apare în numerotare, te iartă când observă absența unei explicații, dar ei sunt în stare să explice vulnerabilitatea exercițiului. Se trece la o lecție nouă. Se deschid și se caută manuale. Se creează propoziții cu sensuri diferite ale unor cuvinte. Printre alte subiecte te întreabă de piesa în care joacă la noi în oraș Kira Hagi. Se caută informația. Se vede că nu mai sunt decât bilete mai scumpe. Se continuă exercițiile cu sensurile conotative. Ai timp ca și ei să observi pe fereastră că o creangă a unui arbore vajnic va exersa gravitația și e posibil să ajungă pe o mașină. Ei se apropie de locul unde pot observa mai bine ramura buclucașă. Își dau cu părerea. Te îndeamnă să anunți pe cineva, poate vei părăsi incinta fabuloasă și minutele se vor scurge mai repede din clepsidra imaginară. Rezolvi problema. Ei te anunță că gravitația și-a produs efectul fără nicio daună. Reiei rezolvările minunate. Ne oprim când îmi spun că tangoul are pentru unii conotația eleganței, a frumuseții, a pasionalității. Și astfel, am dansat și tangoul acesta într-o zi obișnuită de luni, în care lumea se trezea dintr-un viscol agresiv de noiembrie.

Acest articol a fost publicat în ale vieții, CHESTII. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.