Timpul aşază totul. Aduce luciditatea care limpezește pâcla trăirilor. În fața ochilor ți se perindă imagini disparate, adunate ca într-un album de familie: brazi de toate mărimile, un spărgător de nuci, o mulțime de ghete desenate, înșirate pe o funie artistică, cu numele unor eroi dintr-o poveste adevărată, o cutie de scrisori pentru Moș Crăciun, cu o fantă care-ți amintește de un personaj literar care confundase gura unei cămile cu această crăpătură epistolară, un ren cu coarne de carton, multe fundițe aurii, atât de aurii că lumea respira și expira particule solare, multe luminițe festive, scări până în tavan și fulgi hiperbolizați făcuți să umple cerul unei încăperi. Un Moș Crăciun bleau pe care îl îndrăgești pe loc pentru că nu are culorile comerciale consacrate e așezat într-un colț, privind bătrânește la universul vostru. La tine ajunge și un teanc de caiete cu nume de personalități diverse, de la Margareta Pâslaru, Irina Binder, Mircea Cărtărescu și alte doamne și domni obligați să rămână în memoria unor tineri dezinhibați. Ți se arată și un chip rugător, trimis de bunică într-o misiune importantă.( Bunicile te urmăresc iar.) Și Holden cel rămas în lanul aferent, și minipatinoarul din oraș, și gerul care îți arată țurțuri poetici la marginea unei oglinzi automobilistice, și mâncare într-un loc specific, și un easybox, și un donald citind pe un fundal muzical, necesar unei lecturi de care nu prea ai chef. Toate sunt acum cu tine.