pe strada ta

Ce linişte ca de început de lume!

Parcă puritatea are glas.

Parcă tăcerea şi-a găsit drumul către ţinutul nostru.

Nu e zăpadă,

dar culorile acestui răsărit

sunt din același film cu multă frumusețe și numai bine.

Numeri secundele de fericire,

te gândești pe îndelete la oamenii care au ajuns pe strada ta.

Nu-ți dorești decât ca gândurile tale și ale lor

să se întâlnească la mijloc de drum,

într-o horă a sentimentelor,

într-un carusel al fericirii.

E încă liniște pe strada ta.

Copaci goi se clatină

în ritmuri de elegii nescrise…

Acest articol a fost publicat în POEZIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.