„M. Eminescu: omul cu două zile de naștere (20 decembrie 1849, 15 ianuarie 1850) și cu două posibile cauze ale decesului (sifilis nervos sau psihoză maniaco-depresivă; asasinat – după conspiraționiști, malpraxis medical – după ceilalți). Chiar și mama sa are două prenume cunoscute: Raluca, respectiv Rareșa (cf. Matei Eminescu). Revendicat postum de două direcții culturale & literare opuse: de o parte – simboliștii (Petică, Davidescu, Fundoianu – pînă la un punct), moderniștii (Arghezi, Bacovia, Ion Barbu, Nichita Stănescu) & avangardiștii (Voronca, Bogza) pînă la postmoderni (Cărtărescu, Cristian Popescu). De cealaltă – tradiționaliștii autohtoniști (Iorga, Crainic, Nae Ionescu & Co).

Un destin bipolar, o posteritate bipolară, un poet național bipolar pentru o identitate națională bipolară. ” PAUL CERNAT

               Trecut-au anii…

          Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri

            Și niciodată n-or să vie iară,

          Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară

          Povești și doine, ghicitori, eresuri,

          Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,

          Abia-nțelese, pline de-nțelesuri –

          Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,

         O, ceas al tainei, asfințit de sară.

        Să smulg un sunet din trecutul vieții,

        Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri

        Cu mâna mea în van pe liră lunec;

       Pierdut e totu-n zarea tinereții

       Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,

      Iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!