Refrenul zilei, „O primăvară frumoasă!”, a fost rostit pe toate vocile și stările, cu emoție, rațional sau rușinos, stând la îmbrățișat sau fugind timid de atingeri nedorite. Ceața, frigul, norii pâcloși au vorbit de o primăvară rămasă la stadiul de proiect, ascunsă în mărțișoarele copiilor, în ciocolatele adolescenților, în florile din ghivecele mândru scoase la înaintare. Despre primăvara zilei de azi se pot spune următoarele: s-a simulat simularea, cu un amurg voiculescian, apoi s-a primit o altă rație de afecțiune, s-a vorbit despre un ion încremenit și el într-un alt proiect, s-a văzut un filmuleț cu o tânără cu văl, în care femeia a ieșit în inferioritate, privitorii descriind doct contextul politic iranian, apoi s-a depășit vinovat porția de încântări mult prea dulci, s-a văzut un tik-tok cu Blaga, învățând cum se apasă corespunzător pe link pentru a vedea minunile poeților de ocazie online, s-a mângâiat un elefănțel înveșmântat într-un cubuleț purpuriu, s-a luat tolba la spinare și s-a plecat în lumea mare în care a venit 1 martie și va veni o simulare. Despre celelalte lucruri, nimic de rău. Lumea se mândrește cu niște premii literare, se cotcodăcește drăgăstos și se strălucește prin absența mult dorită din viața culturală.

P.S. S-a contrazis în privința mirosului unei zambile. S-a zis că e cel mai frumos miros, dar s-a mirosit și s-a spus sincer că nu este așa. De ce nu se poate minți așa cum trebuie măcar azi?