Nu sărbătoresc nimic

(pe sistemul

nu-mi place poezia. nu-mi place carnea de porc).

Nu ridic pământul în slăvi

Și nu dau lirism vieții mele,

Îmi ajunge transfuzia de poezie

pe care azi mi-au injectat-o internauții.

Pot să vorbesc azi doar

despre existența fastidioasă a unei

bluzei albe, într-un umăr,

vorbitoare cu multe verbe impersonale.

Se agață cu mii de tentacule

de atenția mea neatentă.

Violinele curg spre abisuri,

Bach există în nepoezia mea,

Insipid este aerul în care viețuiesc marțial,

plouă în imaginare mansarde,

curg din cer ouă de porumbei

și eu nu sărbătoresc nimic

nici măcar clipa în care am evadat

din viața mea plină bluze albe, vorbitoare.