Ziua cuvintelor cumva, și mai contondente și mai amare, benigne sau impersonale. Cineva îți zice cu un zâmbet sardonic că se bucură când îi amintești că ai scris un text care l-ar fi putut ajuta într-o prezentare. Pui linkul către textul aferent pe grupul nemuritorilor fără aripi, primești o inimă, nimeni nu-l citește (statisticile îți confirmă asta). Nimeni nu e sensibilizat de cineva care citește, nici nu intră în discuție efortul de a scrie impresii despre cărți. Altfel, un chip accentuat caligrafic te avertizează că nu mai e cazul de nicio prezentare pentru că tu ai chef de glume. O voce întoarsă spre un punct cardinal în opoziție cu tine îți arată cât de bine a învățat despre Hamlet. Mai sunt pe lista zilei cuvinte învățate bine despre niște cărți, cuvinte dezlânate despre alte cărți, vorbe despre Ana Blandiana, ventilatoare și o tortilla ivită la …. răscruce de drumuri (pentru băiatul care nu știa ce înseamnă „răscruce” din titlul cărții celebre). Din cer vin vocabule despre nocivitatea dulciurilor și amenințări cu spitalul; copilul țipă, mama strigă, acum el mișcă jucăriile într-un dulce răsfăț. Toate cuvintele zilei s-au dispersat în eter. Universul va suporta povara lor, ei cu ale lor, voi cu ale voastre.

P.S. Îți amintești de cuvintele de mulțumire adresate zilele acestea de un suflet bun, pentru parcursul său în domeniul pe care și l-a ales și care îl face fericit, tu influențându-l „profund, inevitabil și posibil inconștient”.

„Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru tot

O zi frumoasă,

………………………”