Mulți spun că miroase a toamnă.

E mult prea cald încă și apele mușcă din maluri,

Marea este decorul unui spectacol apocaliptic.

Înțelepciunea e încă adormită între câteva fulgere.

De ce te-ar mai interesa când apare soarele

Și trupurile se vor putea putea undui iar pe plaje?

Din tot ce-ai auzit n-ai uitat versurile lui Sam Riviere:

„savurez anxietatea/ precisă de atunci când îmi scriu dorințele” .

Parcă au trecut mulți ani, ne uităm în fotografii vechi,

Cu toamne atemporale și sufletele ei sensibile.

Bucuriile începem să ni le pierdem,

Ne privim ochi în ochi și nu ne mai știm.

Așteptăm un autobuz care să ne ducă spre fericire,

și, în sfârșit, să putem savura anotimpul neuitat.

Loredana Stan