Sub auspiciile unei melopei și a unui pui de somn profund s-a scurs ziua a XIX a lui Răpciune școlăresc. Simbolismul este la el acasă în clasa care asistă la zbaterile unui om neliniștit pentru că e bine intenționat și are ambiții mari. El, cu ambițiile, ei cu gândurile nerostite. În spatele incintei filologice, același parfum oriental, răvășitor până în stomac, fete corect machiate, în poziție regulamentară, așteptând sunetul magic al libertății temporare. E înnorat, copacii umbroși din spatele gratiilor ferestrelor par departe și de neatins. O bucată de cretă măruntă cât răutatea din privirile lor e tot cu ce poate scrie pe tabla verde ca algele. O salvatoare buclată pleacă în expediție și se întoarce cu bucățile albe necesare actului mult prea educativ, pentru unii. E liniște ca într-o mansardă romantică, ziua s-a depărtat de simbolism și tânărul din prima bancă s-a trezit din somnul de frumusețe atât de nebacovian. În rest, miraculoase căutări ale cuvintelor potrivite.