Toamnă cu miros vag de iarnă. A fost timp azi de străbătut aerul pâclos, de privit ciorile scormonitoare prin frunze, de cerut explicații tardive, de încântat la filmul cu splendori în iarbă. Tinerii au devenit mai nemuritori (scuzați impardonabilul comparativ) decât erau, bătrânii, mai fragili decât oricând. S-a alergat către red cake-uri, s-a așteptat de prisos un mesager, s-a încercat conectarea cu o carte despre Borges, nu s-a reușit decât un drum către un easy box de unde s-a recuperat ultimul trandafir din shanghai. Se fac baluri, se regretă absența de la acestea, nu de la teste, se fumează în draci, iar aerul miroase și tabagic. A ieșit o bună simetrie, de care nu mai are chef nimeni. Zgomote fotbalistice invadează arealul. Amintirea revelației juvenile că romanul lui Salinger seamănă cu Dl. Goe face parte din bilanțul prezent. Peștii banană, săracii!