Ciorile dimineață adăstau voioase într-un copac, deasupra capetelor umane, și îngrijora doar căderea unei „binecuvântări” de la dânsele. Acum, o melodie superbă a lui Rodrigo Amarante, cu foc și alte nebunii. De-a lungul zilei, foc și apă într-un sfârșit de nuvelă, alienări și căutări pe afară și înăuntrul ficțiunii. Costume, tricouri negre și pestrițe, priviri blonde, teme la alte școli de gândire, de care cine știe ce se va alege, la ordinea zilei, energie irosită, șaluri cu printuri animaliere, dar și cercei impozanți, somn puțin și melci la gât. Pe seară, 10 grade, în vreme ce în alte geografii e iarnă de-a binelea. Viorile sună bine în coloana sonoră din „Nașul”. Lara și Mara sunt bine. Luana a rămas cea mai drăguță fată.