Încă o zi în care pierzi contabilitățile calendarului, în care iei un mic dejun ravisant, în compania multor naționalități, pe fundalul sonor al multor limbi, apoi te pierzi printre palate vieneze, străzi neturistice, pustii, în frigul reconfortant al unei zile tihnite. Intri la întâmplare într-un magazin grecesc și mănânci halva cu portocale confiate, camuflată sub înfăţişarea unui tort. Apoi cauți centrul aglomerat, ești martorul nostalgic al dezafectării bucată cu bucată a târgurilor crăciunistice încă pline de oameni. Pe seară, mănânci vizavi de Operă, apoi te plimbi pe lângă Școala spaniolă de călărie, vezi caii regali care stau ca la poză. Pe străzi lumea forfotește, face cozi la Cafe Sacher și la alte minunății turistice. Urmează întoarcerea la hotel şi cu ajutorul tramvaiului 71 (în care e lume puţină, atentă la propria viaţă), şi pregătirea pentru întâlnirea cu o altă capitală a lumii. Dimineața de sâmbătă începe cu emoții pentru un drum de aproape 700 de kilometri, vremea e răcoroasă, lumea pe străzi e încă în adormire. Se călătorește printr-o Cehie cețoasă, albă, de la chiciura depusă peste iarbă, copaci. În Germania vremea e frumoasă, cu soare, iar mașinile circulă autoritar, dar regulamentar. Se ajunge în capitală, se predă mașina, se ia în stăpânire camera de hotel și orașul. E cam întunecat. Poarta Branderburg și clădirea Reichstag sunt înconjurate de garduri odioase, mașini de transmisiuni TV, containere, care anunță mari concerte ce vor avea loc în acest spațiu. Imaginile spectaculoase ale cvadrigei triumfătoare sunt parazitate de urâțeniile civilizației moderne, necesare într-o lume tot mai nesigură. În clarobscur, orașul pare un monolit de betoane, dar răsar curajos în cale o librărie asaltată de lume, cafenele, restaurante, magazine de firmă. Se intră într-una dintre multele cafenele Einstein, se bea ceva cu mult ghimbir, se mănâncă un ștrudel uriaș, pentru care se plătește pe măsură. Ziua de duminică se dedică vizitării locurilor istorice, Checkpoint Charlie, Zidul Berlinului, dar și Muzeului Pergamon etc. E tare frig, dar lumea forfotește, sunt greu de uitat tăcerile îndurerate și privirile îngrozite ale celor care trec prin fața imaginilor expuse în „Topografia terorii”, muzeu și memorial situat pe locul fostului cartier general al principalelor instituții represive ale regimului nazist. Se mănâncă baclavale și se bea o cafea cu ghimbir într-un târg de Crăciun, la o căsuță cu delicii orientale. Se ia prânzul la restaurantul hotelului cu scară impozantă, candelabru opulent și pian romantic, decor de poze instagramabile pe care îl imortalizează semeni de la 8 la 88 de ani. O doamnă trecută de prima și a doua tinerețe își depune tacticos pe pian rucsacul și un măr, scoate telefonul și pozează treptele frumuseții. Coborârea acestor trepte devine la fel de dorită ca și urcarea.