Și a fost 15 ianuarie 2025. A fost prima sărbătoare a Poetului fără Concursul de Creație Literară/Eseu „Mihai Eminescu”, care s-a organizat vreme de 15 ani, la CNMV. Creativitatea a fost încă la ea acasă, printre elevii colegieni. Bobocii au fost întrebați cum și-ar dori să fie sărbătorită Ziua Culturii Naționale și ce înseamnă această dată din calendarul național, pentru ei. Umaniștii au dorit să se organizeze ceva în centrul orașului, la școală, să se recite, să se…. Informaticienii și-au dorit să-și completeze informațiile, să afle mai multe despre Eminescu: activitatea politică, de ziarist etc. Primii au fost întrebați și au știut să dea informații despre viața poetului. Au citit poezia „Vreo o zgâtie de fată” și au comentat despre efemeritatea vieții și a frumuseții. Ambigue, ezitante, vagi au fost răspunsurile la întrebările: Ce faci tu pentru a sărbători cultura națională? Avem nevoie de o zi specială pentru asta? Care a fost cel mai recent eveniment artistic la care ai participat? Karina a amintit de piesele de teatru cu Marius Manole și Florin Piersic jr. Profesorul a insistat că sărbătorim cultura națională și dacă promovăm literatura română, teatrul, cinematografia națională, dacă vorbim corect românește.

Ambele clase au primit ca temă să compună un text, pornind de la un vers/sintagmă eminescian(ă). Creațiile s-au postat în padleturi. Creațiile, conform așteptărilor, au fost interesante, în cheie și serioasă și comică, ironică: „Tresărind scânteie lacul/Și se leagănă sub soare/Privind spre adâncul umed Se întinde ca o mare.//Văd în depărtare un nuc/ Eu la umbra lui mă duc/Și ascult prin rămurele cântece de păsărele.”; „Iarna-i ici, vara-i departe/Peste toate, vântul bate./ Și cum bate el ușor,/Mă apucă, așa, un dor //Dor de luna lui Cuptor,/ Când totul era ușor./ Acum este frig afară,/ Și eu aștept trenul în gară,// Mă duce gândul la mare,/ Vreau să stau, așa, la soare,/Să privesc de la distanță,/ Și să mă bucur de viață.”

La a treia oră de curs (cu veterani informaticieni), deja se strânseseră trei sărbătoriți ai zilei printre colegieni (câte unul la fiecare clasă). Un mucalit a glumit spunând că cei trei aniversați, „valorează” cât poetul Eminescu. Pentru că elevii au considerat că și Ion Barbu trebuie sărbătorit azi, s-au continuat chinurile cu „Luceafărul întors”. La veteranii umaniști s-au rostit nume de scriitori contemporani care sunt creatori de cultură, recapitulând astfel titluri și autori studiați în cadrul opționalului de literatură: Tatiana Țîbuleac, Dan Lungu, Ioana Pârvulescu, Ioana Nicolaie, Horia Corcheș, Maria Orban, Alina Nelega etc. La clasa a XI-a și a X-a au fost privite cele patru portrete ale poetului. S-a discutat despre contrastul dintre ele, despre priviri, boală, nefericiri. La ultima oră s-a citit și s-a comentat poezia postată de CTP pe Facebook, „Noi amândoi avem același dascăl”. S-a încins o discuție despre scandalul momentului, provocat de comentariul ziaristului, privind alegerile existențiale ale lui David Popovici, el însuși consumator de cultură. Concluzia a fost preluată de la Eminescu, via Cristian Tudor Popescu: „Non idem est si duo dicunt idem”.

Între timp, rețelele sociale s-au umplut de poze și comentarii despre Ziua Culturii Naționale. Fiecare a făcut ce a știut și putut. Felicitări și aprecieri tuturor! Tabla inteligentă de la clasa a IX-a a păstrat opinia lui Andrei Pleșu despre celebrarea lui Eminescu: „Dar sărbătoarea să nu fie un simplu mod de a ne lăfăi în gloria lui, suficienţi, grandilocvenţi, făloşi şi ignari. Să fie, dimpotrivă, participare febrilă la căutările şi neliniştile lui, la tinereasca lui neodihnă…” Discuțiile vor continua…