Filmul apărut în 1967 și tradus în română cu titlul „Domnului profesor, cu dragoste” face parte dintr-o listă de creații cinematografice care tratează problematica relațiilor cu școala, a influenței profesorilor în viața elevilor. De-a lungul anilor, am vizionat cu elevii și ”Dead Poets Society”(1989), ”Dangerous Minds” (1995), ”Good Will Hunting” (1997),”The Emperor’s Club” (2002). Toate vorbesc despre profesori cu metode inovatoare de predare, despre arta de a-i pune în valoare pe educabili, despre importanța încurajărilor și a respectului.

Sidney Poitier, în rolul profesorului Mark Thackeray, va deveni un influencer al acelor vremuri, schimbând mentalități în rândul elevilor săi, al familiilor acestora, în rândul colectivului de profesori. Fiind un inginer de culoare, la începutul carierei sale, pentru care profesoratul este doar o soluție temporară (asemenea multor absolvenți din zilele noastre), Mark alege să-și trateze elevii dintr-un cartier mărginaș al orașului Londra, ca pe niște adulți și se implică în procesul dificil al schimbării acestora.

Filmul trebuie înțeles în relație cu climatul social și educațional al anilor ’60: discriminarea, rasismul, prejudecățile despre educație și disciplină, stereotipiile de gen etc. Profesorul își convinge elevii, impunându-și propriul model, explicându-le și lăsându-le să înțeleagă că violența naște violență, vorbindu-le indirect despre rolul nefast al segregării rasiale, despre viață, în general. Secvența în care profesorul aruncă, respinge cărțile (care amintește de scena din „Cercul poeților dispăruți” în care profesorul îi îndeamnă pe elevi să rupă un capitol din manual) sugerează abandonarea predării rigide și teoretice, o educație bazată pe viața reală. Astfel, Thackeray decide să le ofere lecții practice despre viață, respect, responsabilitate și maturitate.

Mark ajunge să fie iubit nu doar de elevii săi, ci și de colegi, unul dintre mesajele filmului fiind acela că meseria de profesor ține de vocație, de a conștientiza responsabilitatea actului educațional. O replică a unui coleg care spune că ingineri vor mai fi, dar profesori buni pentru o asemenea școală, nu, evidențiază și rolul acestuia în comunitate. Cariera de profesor, în cazul lui Thackeray, este o misiune în care împărtășirea cunoștințelor se leagă de formarea oamenilor ca indivizi.

Melodia omonimă din generic, repetată în final, când elevii își arată recunoștința față de profesor a devenit un hit al acelei perioade și are versuri emoționante. Profesorul care are inspirația discursurilor în momente importante ale relației sale cu elevii, nu știe cum să răspundă gesturilor de mulțumire ale discipolilor săi și alege să fugă în sala de clasă.

”To Sir, with Love” este un film actual prin problematica rasială și socială, a educației ca instrument al schimbării, contribuind la înțelegerea perioadei respective, ajutând publicul tânăr să conștientizeze schimbările din lumea contemporană.

Filmul are o continuare în 1996.