Vineri s-a celebrat în avans venirea primăverii. Minutele de iubire au fost mai lungi sau mai puțin intense, exteriorizate incandescent, întâi, cinematografic, într-un plan general, apoi, cu fiecare în parte, alături de bobocii umaniști. Destinul a conspirat să se vorbească despre simboluri ale norocului și ale iubirii, într-o zi cu urări dedicate primăverii, fiind invitați în discuție, de la site sau A.I- uri buclucașe citire, elefanți cu trompele în sus, lebede, ochi. La prima oră, trezirea la iubire a fost precedată de un mărțișor și o ciocolățică, așezate impersonal pe catedră, după care s-au dezlănțuit emoționant ultimele momente ale acestei sărbători petrecute școlărește cu veteranii. Multă dulceață, la propriu și la figurat, au oferit cele 30 de investiții afective, chiar dacă două suflete au ajuns în incintă cu 15, chiar 30 de minute mai târziu, după baterea gongului. Aici s-a discutat despre opiniile politice ale scriitorilor care nu trebuie să influențeze valoarea estetică a operei, s-au citit poezii de Marin Sorescu, „Dacă nu cer prea mult” și „Scară la cer”. Comentariile Alexandrei au fost inegalabile, ca de obicei, sensibilitatea ei a făcut corp comun cu cea soresciană, creând un început luminos al unei zile care avea să se termine cu alți veterani, navigatori neîntrecuți printre vorbe și site-uri. La sfârșit, a fost dezlegat misterul zbaterilor unui viitor arhitect care trebuia să deseneze un salcâm și nu știa cum arată. Bomboane, zâmbete, drăgălășenii, ultimele bucurii primăvăratice petrecute împreună. Ziua asta a cuprins frumos și sufletul unei fetițe mlădioase precum orhideea din mâinile ei și exigențele unui tânăr frumos, capabil să genereze în proporții egale și cortizol și dopamină, și absențele fizicienilor, și letargia dulce a celei care seamănă cu Vera lui Călinescu, și zâmbetul neprețuit al celui care nu a putut îndupleca vremea, și secundele în care Moș Ene a trecut fulgerător pe la ochii unui adolescent din ultima bancă. Au fost și clipe, nu neapărat așteptate, cu Meșterul Manole, râsete din lumea unui tânăr special, zâmbete, ironii, tăceri, indiferențe, din partea celorlalți, cu o tablă smart pe fundal, care se updata, ca sufletul celui cu fața la tinerețe.

Totuși, de-abia mâine vine primăvara. E o noapte în care miros zambilele și ies din cutii și prind viață toate darurile oferite lumii întregi. Să vină cu bine primăvara!