Anemonele sufletului meu au răsărit în grădini primăvăratice.

Albe și albastre ca niște clipe de soi din viețile noastre,

Translucide și aproape nepământene

Ca niște amintiri în care ai fi vrut să rămâi,

Fragile și sărutate de vânt ca niște emoții pe care le aștepți,

ca în picturile celui mai tandru colorist.

Au înflorit anemonele,

Petală cu petală am sărbătorit

misterul staminelor

și am căutat mirabila cupolă poetică

în colțul ferestrei însorite.

E vremea anemonelor.

Pictorii le poartă deja, pe străzi, ca trofee.

fotografie și versuri: Loredana Stan