de bine…

O zi de 11 aprilie, în care ne amintim mereu de cea mai pură și frumoasă dintre noi, care de 19 ani s-a mutat în altă lume, a fost marcată și de evenimente mai prozaice: o preumblare la capitală, sfârșită abrupt, fără teatru. Tineri din trei nuclee educaționale au trăit în felul propriu, vizita la „casa” unui președinte interimar și a altor făcători de istorie. Vremea friguroasă, peisajul hibernal, imaginea naturii înghețate, ar fi putut fi cadrul unui pastel existențial, dar n-a fost stare de poezie. Poezie fac alții, susținuți de cei care bagă capul într-o poză glorioasă. Așadar, s-a tremurat corespunzător …. mai mult de frig, în fața armamentului expus ademenitor, s-a vorbit cu apărători ai patriei noastre și ai altor spații, s-a aflat despre pericolul unui IED (improvised explosive device), s-a hălăduit prin săli ale Unirii, ale Brâncovenilor și ale altor domnitori, regi și regine, s-au căutat fantome vechi și noi. S-au făcut poze cu magnolii, a fost timp și pentru puțină pioșenie, în biserică. Apoi atracția consumeristă a țipat după vajnicii excursioniști, fiind cumva obligați de evenimente să înlocuim arta teatrală cu cea a simțurilor în explorare. La vremea apusului frumos, care plutea peste o lume obosită, dar, în recuperare, cu muzică din trenduri, se călătorea, se oprea în locuri de baștină, pentru a depune corespunzător „capitaliștii” de ocazie. Între timp, tabloul iernatic dispăruse ca printr-o vrajă făcută de mâinile cu unghii de poveste ale fetelor iubitoare de basme contemporane. Apogeul plimbării a fost construit ad-hoc de chipuri luminoase, cu glasuri care au exteriorizat cuvinte balsamice. Se caută încă punctele tari și slabe ale unei asemenea întâlniri, dar, grosso modo, au învins prietenia și alte virtuți ale sufletului.

Acest articol a fost publicat în ale vieții, CHESTII, JURNAL. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.