O zi a Venerei mohorâtă, cu plictiseli de sezon, cu absențe și întârzieri inerente la prima oră, cu priviri sictirite la a doua, dar și căscaturi cu vedere la omuleț și strănuturi fără necesare șervețele. „Contacte vizuale” imberbe, clișeice „nu judecăm”, feromoni fără caiete, ascunderi în ultima bancă, vizionări la un film pe care îl vrea lumea ca substitut pentru predat, lucrări nedorite, conveniențe sociale în eseuri și vânători de ființe care sunt mult prea digitale. Plusurile zilei, doar minusuri. La ce bun unghii și gene, tricouri de firmă și siguranță de sine ignară? La ce bun suflet și timp pierdut, și energie irosită? „A quoi bon avoir quitte Coasta Boacii?” (La ce bun să fi părăsit Coasta Boacii?), că tot am discutat cu veterani despre Cioran care abdicase de la normele sociale. Nici măcar internetul nu mai reține deziluzia și tristețea părăsirii paradisului, explicație pentru interogația de mai sus. Azi, doar pesimism…Rămân pe altă dată floricelele și cerul fără nori. Între altele, au dispărut pescărușii din satul nostru mare.

Atât a putut să deseneze AI…