„Bătăliile” pentru cuvinte sunt dificile, dar frumoase. Fiecare se consideră proprietar al vocabulelor, odată ce au fost aruncate în eter sau pe hârtie. Ți-ai sucit mintea, ai recreat o lume din vorbele tale și altcineva se insinuează în patria ta de vorbe și încearcă să te convingă să scoți din desaga ta minunată alte alăturări miraculoase, alte imagini insolite. Asta se întâmplă în cazul în care nu scrii doar pentru tine și cineva își face timp să migălească sensurile aruncate în lume de tine, creator și trăitor pe o planetă populată de ființe atât de diverse.

Acum, când micuți eseiști încearcă să argumenteze dacă trăim în cea mai bună lume, și ne batem pentru cele mai potrivite formulări, le poți spune că există multe paradoxuri și că lumea este minunată din punctul de vedere al tehnologiei, al cuceririlor științei, dar disputele de idei, concepții, mentalități, încă fac victime, și e atât de greu să fii diferit și azi ca întotdeauna, să nu te supui majorității, să ieși din rând…