Primul an al bobocilor tăi la colegiu: 2024-2025, anul alegerilor anulate, anul prelungirii războiului din Ucraina, anul unui nou președinte în SUA, anul în care bacalaureatul susținut în timpul anului școlar a bulversat cursurile, anul în care elevii au început să-și facă temele apelând la AI etc.

În prima zi de școală vajnicii umaniști au primit (ca semn al apartenenței la aceeași comunitate) o insignă personalizată pe care sigur au rătăcit-o sau au aruncat-o printr-un ungher tenebros. Clasa din internat le-a fost a doua casă, unde s-a experimentat pentru prima dată în cariera ta didactică mutarea din bancă în fiecare săptămână. Nu a fost nevoie în ultimele module de verificare și pedepse eventuale pentru că micuții s-au conformat cu plăcere. Cu atribuțiile privind ordinea, curățenia și alte sarcini în clasă a fost mai dificil. Șefa clasei a obosit între timp, îndeplinindu-și cu brio responsabilitățile scriptice.

În această clasă au existat mulți șefi, mai degrabă 25 de șefe și 3 șefi, dintre care se evidențiază: cea a genelor (Daria D.), unghiilor, buzelor rujate amenințător și caligrafic, a manualelor (predate), a crizelor de râs, a vorbitului prețios, bossul palmării viciilor etc. Dintre toți, Adi este șeful șefilor, al tablei inteligente, salvându-ne de multe ori de la neputințe stânjenitoare.

Maria Popescu a fost regina olimpiadelor (4 la număr), participând și obținând premii și mențiuni atât la etapa județeană, cât și la națională (a opta și a zecea pe țară). Bianca Maria Slăniceanu a participat meritoriu la Concursul Național de Reportaje „Romulus Rusan”, la Clubul de Debate, iar Nicoleta Hutup a reprezentat o revelație în materie de talent literar, scriitoricesc, descoperind-o la finalul acestui an școlar când a redactat un eseu pentru Concursul organizat de revista „Dilema” (ea și Maria Popescu, singurele participante din clasă).

În prima lună de școală am inaugurat noul cinematograf din oraș vizionând premiera filmului românesc „Anul Nou care n-a fost”. La sfârșitul filmului, bobocii au prestat un mic program de curățenie, întrucât emoțiile i-au făcut să fie neatenți cu hrana cinematografică.

S-au organizat două excursii la București, prima, în iarnă (7 decembrie 2024), când ei au pășit prima oară la Târgul de Carte „Gaudeamus” și la teatru, a doua, în 11 aprilie 2025 (Săptămâna Verde), când au fost martorii minunii de a vizita la serviciu președintele interimar și al anulării unui spectacol teatral unde fuseseră cumpărate 49 de bilete.

Arhiva emoțională păstrează și întâlnirea de două ori cu scriitoarea Florentina Loredana Dalian, o dată în 18 decembrie pentru a lansa cartea „Frumusețe străină” și în 29 aprilie 2025, când autoarea a fost însoțită de scriitorul uzbek Sherzod Artikov, ocazie cu care am discutat povestirea acestuia, „Ziua Primăverii”.

Juniorii au avut și alte întâlniri culturale: au participat la două activități ale Cercului de lectură „Animus”, de Ziua Mondială a Scriitorului, Casiana Tănase și Alexandra Oprea, prezentându-le „Aurul pisicii” și în „Școala Altfel”, Mario Petcu și Ana David au analizat „Ultimul trandafir din Shanghai” de Weina Dai Randel.

Filologii și-au făcut debutul publicistic, scriind în cele două numere ale revistei liceului, „Animus”: au semnat individual articole Maria Popescu Vișan, Nicoleta Hutup, Sara Nan și au răspuns unor anchete despre filmul românesc „Anul Nou care n-a fost” și despre semnificația olimpiadelor școlare: Bianca Ursăchescu, Bianca Brănescu, Bianca Maria Slăniceanu.

Cireașa de pe tortul izbânzilor școlare a fost prezentarea cărților din afara programei școlare, tradiția inaugurată anul acesta o vor repeta și în anii viitori. Impresionante au fost prezentările lui Adi și Horia, Lorena și-a învins emoțiile și a vorbit chiar despre două cărți, Sorana a fost cea care a spart gheața, Andreea s-a arătat pasionată de Eliade, Daria G. a convins auditoriul să citească „Viața mea in librăria Morisaki”. Au fost apreciate și cartea cu pisici a Biancăi Maria Slăniceanu, și romanul lui Drumeș citit de Maria Dincă, și „Insula copacilor dispăruți” adus în atenție de Larisa, și romantica „Pânză de păianjen” istorisită de Bianca Ghizdeanu. Toți au evocat titluri de cărți interesante, chiar dacă unele citite superficial sau necitite, dar a fost important contactul cu literatura, dificila alegere a unei cărți atractive, nici lungă, nici plictisitoare, cu subiect actual.

Tot printre ei se află campionii la inventat scuze privind absențele, pentru că „problemele personale” sunt spinoase, dar și cei care-și fac vacanțele în timpul școlii. Ei sunt cei cuminți, atât de cuminți încât pot adormi la ore, ei sunt planificatori imbatabili ai timpului personal, măsurat în agende (Andreea și Sorana știu cel mai bine), au veșnic un râs arborat pe chip (Bianca „Sunshine”), acompaniază tandru vocea profesorului cu inelarea buclelor personale (Sara și Bianca Gh.), cer voie să iasă din incintă atât de spășit (Bianca B. și Daria D.), privesc drăgăstos spre frumos (Simina), sunt prieteni buni (Maria O./Maura/Horia; Daria/ Simina; Maria/Nicoleta), sunt extraordinar de timizi și nu au nici măcar o absență (Cami), iubesc finalurile fericite ale cărților și se imersează total în actul lecturii (Lavinia), știu să recunoască o carte bună și să promoveze mitologia greacă (Ioana), sunt foarte atenți cu respectarea sarcinilor școlare (Ștefania), se tem prea mult să nu greșească (Maria Vasile), impresionează cu ordonarea informațiilor în caietele frumoase (Adelina), subliniază cu roz citate memorabile (Georgiana).

Ar mai fi multe de spus. Atât a încăput în filmul unui regizor bine intenționat. Au fost multe lucruri, și bune și rele, multe dezamăgiri, sfidări, aroganțe, să sperăm că greșelile nu vor mai fi repetate și că vor fi privite ca niște experiențe de cunoaștere. Ați învins, IXF! Mergem mai departe!

P.S. La ora când s-a redactat acest articol, bobocii filologi au avut de completat un Padlet cu amintirile acestui an școlar. Cei mai curajoși au postat 7 poze descrise original. Cel mai lung și inspirat comentariu îi aparține Biancăi Maria Slăniceanu : „Clasa a IX-a a fost începutul. Nu știu ce va urma, dar știu sigur că nu o voi uita. A fost capitolul plin de necunoscut, plin de emoții, însă în cele din urmă, zâmbetele şi râsetele au învins fiecare teamă!”