Boicot înseamnă la voi să intri în clasa elevilor pe care îi păstorești și să stai două ore cu ei. Față în față, covid lângă covid, respirând alături de 30 de suflete, conform noilor „reforme”. Sunt previzibile eventuale absențe din „motive personale”, pentru că lumea se retrage greu de pe plaje. Letargia și dezinteresul sunt și ele previzibile, după cum s-a văzut pe grupul de WhatsApp, unde doar 10 școlari au dat feedbackuri. Nimeni n-a catadicsit să răspundă la mesajul de bună regăsire. E grea comunicarea, micuții își păstrează energia pentru anunțurile de ore nefăcute, vacanță etc. Va fi festival de încântare. Acum e doar tristețe: după nopți pierdute și zile dormite, după călătorii și îndrăgostiri, după experiențe trupești și vegetat în fața unei cafele. Te înarmezi cu răbdare pentru deliciile cu care urmează să te întâlnești: unghii-săbii, gene ravisante, abdomene grațioase, picioare masculine și multe, multe cuvinte minunate sau nu. Așteptări doar de bine. Mult bine și 20 de ore.