O săptămână aflată sub semnul cărții, al birocrației, al întâlnirii cu absolvente care fac parte din casta minților strălucite. S-au scos proaspetele exemplare din tipografie, s-au împărțit câteva în cele patru zări și s-a sperat să-și facă cineva timp de ele să le răsfoiască. Făcute din dragoste pentru cuvântul scris, pentru spectacolul minții, cărțile cu cronici literare vor rămâne probabil stinghere pe rafturi, neiubite, neatinse.

Birocrație a fost marți când moartea încurcă lucrurile și trebuie să justifici cu documente multe, într-o instituție ca din Kafka, ultimele drepturi ale defunctului. Hârțogăraie a fost și miercuri, când ai dedicat toată după-amiaza și seara documentelor carierei didactice, în care să adaugi orele la dispoziția profesorului. Fiecare an vine cu noi măsuri, reguli, care, de obicei, bulversează și sporesc angoasele perpetue.

Întâlnirea cu cele două fete cu minți strălucite a fost, previzibil, minunată. Alexandra și Casiana le-au captat atenția micuților de a X-a, au reușit să le dea sfaturi utile, au vorbit pe înțelesul lor. Feedbackul a relevat că întâlnirea a fost benefică și că tinerii se gândesc la viitorul lor. Multe amintiri depănate și valori împărtășite ca de la suflet la suflet.

Azi a venit toamna bacoviană care a răspândit tristețe și în sufletele găluștelor iubite. S-au exersat în direct și în reluare plictisul, tăcerea, dezgustul. Lipseau frunzele care să se agite prin universul ființelor pline de spleen. Iată că Sisif urcă din nou muntele și nu se întrezărește fericirea în efortul chinuitor, așa cum zicea Camus. Nu trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit. El nu are nicio bucurie tăcută în acest areal al găluștelor din lacul de lapte de migdale. Iată un botez mirific.