Vineri a fost vânt și a venit iarna afară și în sufletul tău. E mai bine să nu spui decât, cum ziceai altădată, că nu e loc de tine. Nu corespunzi din punct de vedere al dimensiunilor de toate felurile. Nu faci parte din lumea bună, cum scriai într-o poezie. La ce bun emoții, agitație, dialoguri, când volanele bleu ciel și băștile de culoarea ierbii rumegate sunt fotogenice? Acesta a fost sfârșitul de săptămână lucrătoare. Începutul a fost cu cărți și oameni care spun că iar nu te-ai potrivit cu slujitorii autohtoni ai condeiului. Ce poți să faci? Să scrii. Să scrii asta ca să erupă vulcanul și să poți să dormi până când ai chef. E vineri și lumea nu mai pare frumoasă. Nu vântul și frigul sunt de vină. Iubești vântul și copacii unduitori. Urâte-s războaiele din tine. Defetism și sictir pentru tine. Vouă, numai bine!