neurâtă și neprețuită…

Sunt departe acum toate,

M-am împăcat cu monstrul din mine.

Ne iubim liric,

din vârful picioarelor,

Să nu deranjăm actul artistic

al fetei care vorbește despre sânge.

Aplauzele ei sunt muzica noastră,

a celor multe fantome cu care viețuiesc.

……………………………………………………..

Și călătoresc dintr-un vis în altul,

pipăindu-mă în drum

spre mine, cea neurâtă și neprețuită.

Acest articol a fost publicat în ale vieții, CHESTII, POEZIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.