Țipete în univers

Printre mâncători de ananas fragmentat și înțepat, și dus pe ascuns la guriță, și printre domnițe moțăinde, viața e cumva, e și risipă de energie, și timp pierdut pentru o cauză nemeritată. Cu atât mai mult sunt de apreciat fetele care găsesc niște definiții minunate poveștilor și aranjează frumos mediul în care trăiesc, ca într-o casă în care petreci niște timp important. Binele și răul sunt în fața oricui mereu, dar cei onești sunt de multe ori discreți și temători de greșeli, pe când ceilalți sunt mai vizibili, chiar dacă își ascund caserolele sănătoase și crizele de somn în spatele genelor fluturânde. Nu s-a făcut gaură în cer din pricina gălușcuțelor absente, nici nu s-a pornit vreun dezastru, că indiferența și aroganța sunt a doua natură, s-a simțit puțin inima rezonând altfel și preț de câteva secunde a fost întuneric. În rest, o zi de miercuri nefiresc de caldă la amiază, griji și pentru ai tăi și multe rugi pentru ei. Pe seară, cineva te trimite la secretariat, omul mare de sus își ceartă copilul neascultător, frunzele cad una câte una, scrii un mesaj pentru țâncii respectuoși azi și ești un om recunoscător pentru toate: sfidarea mânzului mâncător de hrană sănătoasă, indiferența, necitirea, nesimțirea, iluzia nemuririi etc. Țipete în univers, se clatină blocul, respiră după ritmuri gălăgioase. Noapte bună!

Acest articol a fost publicat în ale vieții, CHESTII, JURNAL. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.