Un influencer vorbea într-o postare pe YouTube despre meseriile pe care le consideră dificil de realizat pentru el. Bineînțeles că era menționată cariera didactică, povestind contextul în care, pentru o scurtă perioadă, a trebuit să fie profesor. Vorbea de niște înzestrări naturale, de vocație, și de faptul că profesorul trebuie să aibă autoritate, să domine prin personalitate și cultură. Interesante observații, videograful menționa și consumul nervos care îl presupune această profesie, aspect care este foarte important. Cu fiecare oră predată la clasă simți cum te istovești, mori puțin câte puțin, mai ales când simți că vorbele tale nu ajung la partenerul de conversație, pentru că elevul este partener în acest proces al evoluției și al împărtășirii de informații, experiențe, lecții de viață. Profesorii se plâng de acest dezinteres pe la colțuri, în medii controlate, să nu poată nimeni să-i reproșeze așa ceva, pentru că elevii și părinții sunt suverani, ei au întotdeauna dreptate. Ei cu dreptatea lor, tu cu a ta, vă întâlniți vreodată? Pe o punte a suspinelor sau pe un drum cu un singur sens, în care să înveți toleranța, civilizația și că „problemele/situațiile personale” nu interesează? Bine ai venit în vacanță!