Prima carte propusă pentru Cercul de lectură „Animus”, anul școlar 2025- 2026, este Mai tare ca-n filme de Lynn Painter. Am răspuns pozitiv dorinței Laviniei Iacob de a analiza cartea și am considerat, ca și alte dăți, că lecturile Young adults nu reprezintă o pierdere de timp, nici măcar pentru un cititor matur, avizat, care vrea să cunoască și să comunice cu tinerii. Vârsta recomandată de către librăriile online pentru lectura romanului Mai tare ca-n filme este 14-16 ani, etapa descoperirii de sine, a conturării personalității, iar acest roman poate contribui la dezvoltarea inteligenței emoționale, la formarea capacității de gestionare a situațiilor dificile.

După ce am citit cartea, făcând puțină muncă de cercetare despre autoare și roman, am descoperit lucruri mai mult sau mai puțin interesante. Așa cum se menționează la sfârșitul cărții, în „Mulțumiri” și „Despre autoare”, Lynn Painter locuiește în orașul Omaha, statul Nebraska, și are cinci copii și un soț căruia îi declară astfel iubirea: „Dacă te consolează cu ceva, venerez pământul pe care calci și nu e lucru pe care să nu-l ador la tine.” Așa că încadrarea cărții Mai tare ca-n filme în „rom-com” (comedie romantică), o categorie uzitată în online, în cultura pop contemporană, era previzibilă, fiind scrisă de o autoare sentimentală, pasionată de romane și filme romantice. Mărturisirea scriitoarei că această carte este un omagiu adus filmelor romantice este un aspect important care dă o notă originală acestui roman, relația cu cea de-a șaptea artă fiind menționată și în titlu, lucru care captivează de la primul contact cu textul. Întrebată cum a început să scrie, Lynn Painter se definește ca o cititoare avidă, care nu s-a gândit să devină autoare decât după nașterea ultimului său copil. S-a întors la Universitatea din Nebraska, a făcut cursuri de scriere creativă, și-a căutat un agent literar, și după numeroase refuzuri, în 2021, când i-a apărut primul roman, Mai tare ca-n filme, și-a transformat hobbyul într-o meserie, după ce toată viața nu fusese decât o mamă casnică.

Avem de-a face cu o carte a iubirii adolescentine, a memoriei și a doliului, a prieteniei, un roman previzibil, care demască multe clișee literare și sfârșește prin a se folosi din plin de ele. O carte lacrimogenă, cu multe emoții și cu șabloane narative cunoscute: triunghiul amoros, dușmanul transformat în iubit, cuplul format din băiatul popular, sportiv și majoreta frumoasă, fata rămasă fără mamă etc. Narațiunea subiectivă este în acord cu stilul dezinvolt, alert, din care nu lipsesc suspansul și loviturile de teatru.

Subiectul romanului surprinde viața unor adolescenți americani aflați la sfârșitul liceului, confruntați cu situații existențiale specifice vârstei, pe care încearcă să le înțeleagă și să le depășească. Elizabeth (Liz) Buxbaum, o adolescentă pasionată de filme romantice, visează la o iubire „ca-n filme”, găsind în lumea cinematografiei o formă de evadare și o modalitate de a retrăi momentele petrecute alături de mama sa, pierdută în copilărie. Vecinul și tânărul enervant Wesley Bennett (Wes) devine complicele lui Liz în încercarea de a recuceri băiatul pe care îl iubise în copilărie. Acest triunghi relațional în vârful căruia se află tânăra cu viziune old school își reconsideră pozițiile afective, Liz pendulând între Wes și Mike (Michael Young).

Pe acest drum al transformării, având cele mai bune intenții, Liz ajunge să își neglijeze prietena, mama vitregă, suferința și greșeala fiind experiențe inerente maturizării. Scriitoarea urmărește captivant pentru cititorii tineri acest proces al metamorfozării personajelor, scene precum petrecerea alături de prietenii lui Wes, meciul de baschet, seara de film din casa lui Mike, accidentul de mașină și sărutul, secvența balului de absolvire sunt repere importante în toată această căutare a iubirii și a sensului vieții. Naratoarea va conștientiza prăpastia care se naște între perfecțiunea scenariilor de film în care trăiește și realitatea haotică în care trebuie să ia decizii, să experimenteze noi trăiri:

„Poate că treceam printr-o introspecție, fiindcă – din senin – mi-am dat seama că viața mea din ultimele zile s-a simțit diferită. Trăiam deodată o viață de liceu stereotipică. Fusesem la o petrecere cu băutură, iar seara următoare mă urcasem într-o mașină cu mai mulți oameni ca să mergem să vedem un meci de baschet. Iar băiatul de care îmi plăcea îmi trimisese un mesaj. Nu doar asta, dar vorbeam la telefon cu băiatul din vecini de parcă era ceva normal. Erau lucruri normale, dar nu pentru mine. Și erau distractive. Toate. În ciuda vomei și a sângelui curs din nas. Și chestia asta mă făcea să mă întreb dacă nu cumva ratasem multe lucruri. Majoritatea timpului preferam să stau acasă și să mă uit la filme. Era locul în care mă simțeam cel mai fericită. Joss (n.a. prietena lui Liz) îi avea pe prietenii ei de la softball, cu care mai ieșea în oraș, și chiar dacă mă invitase întotdeauna, preferam să stau acasă cu comediile mele romantice.”

Acțiunea romanului este presărată cu numeroase referințe la filme și la muzică, Liz, pe lângă colecția impresionantă de filme romantice pe care o moștenește de la mama sa, este creatoarea unor coloane sonore pentru cei dragi, pentru momente speciale din viața ei. Astfel, în spiritul acestei pasiuni pentru muzică, din care eroina cărții va dori să-și facă o carieră, cartea conține după epilog și o coloană sonoră compusă din 24 de melodii, dedicată iubirii dintre Wes și Liz. Cele 18 capitole ale romanului au ca mottouri replici din filme celebre, care anticipează diferitele etape ale iubirii prin care trec protagoniștii romanului. Cartea are o viziune voit cinematografică, scriitoarea recunoscând că multe dintre scene au fost scrise din această perspectivă vizuală. Un exemplu de referință filmică, dar și de construcție vizuală este surprins în secvența dilemei pe care o trăiește Liz, fiind de mână cu Wes, dar avându-l în față și pe Mike. Prin această asociere, naratoarea proiectează asupra realității sale o dimensiune romantică idealizată, care i-a format așteptările despre iubire:

„L-am apucat de mână și m-am ridicat în picioare și, Dumnezeule mare, parcă era momentul în care domnul Darcy își încordează mâna, din cea mai bună versiune a filmului «Mândrie și prejudecată». Planeta s-a oprit în loc pentru o clipă, când mâna lui mare a cuprins o pe a mea.”

De altfel, mister Darcy este un model ideal de bărbat, replică ficțională întâlnită și în „Bridget Jones’s Diary”, film pe care îl vizionează cu plăcere Liz. De asemenea, filme precum ”Pillow Talk”, ”Nothing Hill”, ”Love Actually”, ”The Wedding Date”, ”Miss Agent Secret”,”When Harry Met Sally”, ”You’ve Got Mail ”, deși sunt producții din epoci diferite, împărtășesc aceeași viziune romantică asupra iubirii, modelându-i eroinei percepția asupra realității.

În capitolul zece al romanului, care are ca motto o replică din filmul ”10 Things I Hate About You”, și în care naratoarea începe să conștientizeze apropierea de Wes, este descrisă o secvență petrecută la școală, când literatura și muzica se revarsă în lumea interioară a fetei. Ea alege deliberat să se refugieze în muzică, transformând cântecul „Electric” într-un fundal sonor al propriilor visuri. Realitatea lui Liz este mediată de variate „filtre” artistice:

„În timp ce doamna Adams încuraja întreaga clasă să-și exploreze talentul de scriitor, la ora de literatură, eu mi-am pus căștile în urechi și mi-am explorat capacitatea de a visa cu ochii deschiși. Am pus la nesfârșit „Electric“, de Alina Baraz și Khalid, cântecul perfect pentru ce-mi imaginam că avea să se întâmple în seara aceea.
Darker than the ocean, deeper than the sea
You got everything, you got what I need ”

Romanul nu abundă în descrieri lirice sau în narațiuni cu subtext profund, dar umorul salvează tonul și îl face autentic, apropiat de vocea unei adolescente dilematice. Traducerea din limba engleză este realizată de Oana Badea, în acord cu particularitățile de vârstă ale publicului tânăr, notele infrapaginale ajutând la înțelegerea reperelor artistice, îmbogățind cultura muzicală și cinematografică.Totuși, la pagina 247, există un mic exercițiu de stil adolescentin în fraza:„Mi-am șters obrajii și am încercat să fug mai repede decât tristețea, dar m-a însoțit până acasă.”. Este un tip de sensibilitate directă, o concretețe a imaginilor, pe gustul cititorilor tineri, care se regăsesc în trăirile personajelor.

Mai tare ca-n filme de Lynn Painter nu este o capodoperă, dar este o reflectare onestă a crizelor adolescentine, a căutărilor existențiale specifice acestei vârste. Evaluările, comentariile acordate pe platforma online Goodreads de comunitatea cititorilor arată că majoritatea au avut o experienţă pozitivă, cartea îndeplinindu-și scopul de a oferi o lectură plăcută, dar și de a contribui la îmbogățirea orizontului cultural și la dezvoltarea personală a tinerilor. În această cheie trebuie înțeles și îndemnul pe care Wes i-l adresează lui Liz: „Arăți cel mai bine atunci când ești tu însăți.” Astfel, cartea devine o pledoarie pentru descoperirea propriei identități, dincolo de clișeele impuse de societate, de filme sau de așteptările celorlalți.

De asemenea, lectura acestui roman poate fi pentru cititorii maturi o formă de a înțelege imaginarul adolescentin contemporan, o modalitate de a deconstrui metaliteratura (un roman despre clișeele genului rom-com), dar și o cale de a activa memoria afectivă, de întoarcere la începuturile vieții de lector inocent.

LOREDANA STAN

Loredana Stan este profesoară de limba și literatura română, autoare a volumului de poezii „Mirabilis semper”, Editura Metamorfosi, 2023, a lucrărilor De libris- recenzii și cronici literare-, Editura Metamorfosi, 2023, De libris-cronici literare-volumul al II-lea, Editura Metamorfosi, 2025