Piesa de teatru „Goodbye, Lenin!” este intrată în repertoriul teatrului „Metropolis” din luna mai a anului trecut și m-a impresionat prin modernitatea cu care tratează teme deja existente în mentalul colectiv, dar și specifice contextului național. Inspirat din filmul omonim al lui Wolfgang Becker, spectacolul teatral aduce în fața publicului nu doar o poveste care depășește cadrul istoric al Germaniei de Est, dar și experiențe de viață general-umane, cu ecouri în societatea românească. Tema politică, memoria comunismului, tranziția post-1989, relația părinți-copii, conflictul dintre generații, minciuna ca mecanism de protecție sunt câteva dintre aspectele pe care le explorează spectacolul regizat de Eugen Jebeleanu.

Un spectacol poetic, pictural, cu elemente foto-video integrate, cu balet, și o coloană sonoră care susține încărcătura mesajului se transformă, așa cum a declarat regizorul, într-un gest de tandrețe despre un moment istoric marcant al generației tinerilor de azi.

Secvența ploii aduse pe scenă, care separă într-un dreptunghi fluid, personajul mamei de celelalte prezențe umane și o aduce alături de fostul bărbat, este emoționantă și originală. Apa care inundă albul scenei o transformă pe Christiane Kerner (interpretată de Emilia Bebu) într-o Ofelie modernă, toate personajele, îmbrăcate în negru la sfârșitul piesei de teatru, participând la intrarea în nemurire a acestei femei. Florile depuse pe scenă, transformată într-un mormânt acvatic, în acordurile melodiei ”Tomorrow Is My Turn”, încheie dramatic un spectacol teatral despre viața de toate zilele, în care Istoria mare se intersectează cu istoriile personale.